mi-e frica sa aleg ca vreau chestii. mi-e frica sa hotarasc chestii... de ce? poate ptr ca toata viata m-am mintit ca de fapt am o personalitate puternica, cand de fapt nu am incercat sa fac altceva decat sa spun "nu" dominatiei mamei atunci cand ceea ce decidea ea in numele meu nu-mi convenea? asta nu inseamna nicidecum ca am o personalitate puternica sau nu. asta inseamna ca in valul care m-a condus toata viata, am avut totusi o oaresice putere de alegere, si ca nu am ajuns acum aici in totalitate prin mana destinului, ci si prin mana mea, intr-un procent de 5, maxim 10%. deci, ce vreau sa fac? ce vreau sa aleg pentru viata mea? at a certain moment, i-am spus unui oarecare mihai ca sunt dispusa sa invat matematica si fizica pentru ca asa poti ajunge sa cunosti foarte bine, dupaun studiu aprofundat al respectivelor materii, principiile divinitatii. pana la urma numerele si principiile jocului cu ele reprezinta cel mai bine, in sens abstract, principiile care guverneaza universul tangibil in care traim. ce vreau sa fac? mate, poli, univ buc mate/info ? sau belle arte, sau litere, in incercarea de a deveni criticul literar vazut de traian, despre care am realizat, apoi, ca are o oaresice putere de dezvoltare in mine ? poate sunt foarte usor influentabila, indeed, asa cum spune maica-mea. poate toate cuvintele astea tampite pe care le-am auzit despre mine din gura ei, chiar m-au influentat intr-un oarecare fel, si m-au facut sa fiu o fiinta slaba, o fiinta care traieste/traia cu iluzia ca e razvratita, rebela, ca e diferita, ca nu respecta normele societatii in care traieste. pana la urma urmei si reversul stereotipului acceptat de majoritatea societatii, e pana la urma urmei, tot un stereotip. doar ca unul mai atipic, mai epatant, si mai...outrageous. ar trebui sa-mi exersez vointa, caci se observa cu desavarsire ca duc lipsa de asa ceva in ultima vreme, si sa iau niste decizii pe care chiar sa le urmez referitoare la mine si la dezvoltarea mea sociala, caci, ca un las, incep cu partea mai usoara a muncii murdare pe care o am de indeplinit. am de gand ca, daca facultatea imi va permite acest lucru, incercand totodata sa fiu atat de desteapta pe cat imi doresc, sa gasesc un motiv suficient de puternic pentru mine pentru care sa urmez cel de-al doilea semestru al politehnicii. in za meantime, ar trebui ca activitatea mea scriitoriceasca, eseistica, sau whatever, cea opusa intelegerii sau aprofundarii materiilor exacte sa se dezvolte. hm, dar cine alearga dupa doi iepuri in acelasi timp, sfarseste prin a nu prinde niciunul, nu-i asa? dar dupa melci, a lu barbu? :)) a fost si el matematician pana la urma urmei. a se vedea de asemeni leibniz. so, i guess, in the end, this is worth giving a try, isn't it ?