bazat pe supozitii.

Toti, absolut toti, va bazati/ne bazam viata pe niste cacaturi de supozitii.
Da, recunosc, e placut sa te gandesti la tine insuti, sa te consideri pe tine ca fiind lucrul cel mai important, poate lucrul indispensabil din viata unei anumite persoane. Asta ne confera un sentiment de importanta, ne face sa ne consideram superiori altor oameni, sau poate ne face sa ne simtim deosbiti sau speciali. Ceea ce e, de altfel, cam acelasi cacat. Dar cine ne fa de fapt, certitudinea ca noi, in interiorul nostru, chiar suntem ceea ce suntem considerati a fi?
Nimeni.
Noi nu suntem siguri de nimic in interiorul nostru, ceea ce inseamna ca nu avem nici cea mai mica certitudine asupra sigurantei unei alte persoane.
Suntem toti la fel: incredibili de slabi dar cu un orgoliu infinit de mare.
Pana la urma urmei, de ce dorim sa ne simtim atat de deosebiti, atat de speciali ? Pnetru ca societatea actuala nu face altceva decat sa ne uniformizeze pe toti, iar noi suntem suficient de prosti ca sa-i implinim dorinta? Asta e doar vina noastra, pacatul nostru. Nu are de ce sa-l plateasca altcineva; nu exista niciun alt vinovat in afara de noi insine. Prea slabi sau prea imbecili. Grea decizie.
Da-le-n ma-sa de supozitii, de presupuneri, de idei preconcepute dupa care jucam toti.
Prosti suntem sa le luam in considerare, prosti, incredibil de prosti.
La naiba cu substratul nostru atat de sublim pentru unii, si atat de nenorocit pentru altii.
Suntem oameni, si suntem de ce mai multe ori prea prosti ca sa ne meritam fie si simpla existenta.